2012 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 2,100 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 4 years to get that many views.

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

In memoriam. Daniel Madalin Raduta.

E un om pe care l-am cunoscut in lupta noastra. Un om care isi avea lupta lui. Si, acum.. ptr el… pot doar sa-i transmit mesajul mai departe.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
http://danielraduta.ro/2012/05/19/1232/bucurati-va-de-viata/

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nu stiu. EU nu mai stiu.

… Eu nu mai stiu sa fiu EU. Nici nu cred sa-mi amintesc cum eram EU. M-am schimbat, m-am metamorfozat. M-am.

Fac lucruri din inertie. Inertia momentului. Nu stiu… dar parca era ceva la fizica cu.. un corp lovit. Care inmagazina sau isi sporea energia cu forta loviturii primite. … si ii calculam deplasarea tinand cont si de greutatea…. nu mai stiu…Era ceva. nu mai stiu ce.
Imi doresc sa nu fie asa. Imi doresc sa ma misc eu. Din proprie initiativa.Dar n-o fac. Am concluzionat cu stupoare. Sunt intr-o …cautare zilnica de …motiv. Sa ma misc. Din proprie initiativa.

Mi-am interzis sa traiesc in trecut. Trecutul… trecut. Am refuzat sa vorbesc. Am refuzat… intamplarea.
Si acum se intoarce peste mine cu aceeasi greutate. Sporita cu greutatea corpului care loveste. Corp. Nu din punctul de vedere al fizicii. Si nici fizic.

Se spune ca trebuie sa intelegi ca inceptul e azi. In fiecare azi trebuie sau exista inceputul. Prostii. Nu e adevarat. Nu merge. Toate trairile tale, chiar daca le negi,le renegi, le alungi in neguri de suflet…le calci, le….exista. Mai ales ca ti se dau termene.
6 luni, 1 an. Apoi 2. Apoi 3.

Sa nu racesti. Sa nu iei virus, bacterii, ciuperci.6 luni, 1an. Poti sa racesti un pic, dar sa nu iei virus, bacterii, ciuperci.

Am obosit. Sunt obosita.
Nu-ti poti permite sa lasi garda jos.
Si imi caut cu perseverenta un motiv. Si concluzionez ca poate nu sunt asa obosita cum ma simt.

Publicat în depresie, Donatii, eu, lupta, transplant, Uncategorized | Lasă un comentariu

Formularul 230 2% 2012

Documentul poate fi gasit aici.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Omuletzului Evelyne, pilotului iordanian,Amaliei, celor care au pierdut lupta. Si celor care le-au fost alaturi. Si celor care lupta. Si celor care le sunt alaturi

Mie- frica. Si teama .Si frica.
Nu m-am mai apropiat de blogul asta. Si nu ca nu mi-am dorit.
N-am putut. Efectiv.
Am descoperit, curios pentru mine, ca de-abia acum pot sa vorbesc despre Israel. Si nu numai ca pot vorbi ci si ca imi aduc aminte detalii. Si imi amintesc SI lucruri frumoase. Despre piata Carmel, despre modul in care taiau pestele, despre leusteanul de la arabi…de fapt de la UN arab, despre fructele confiate, despre hainele imprastiate, despre Barbuni( peste), despre parcul de pe Dizzingof, despre sarbatorile lor traditionale, despre Pesah si povestea painii plamadite, despre dorul meu de gogoshi..despre bazar, despre Jaffo, despre biserica cu program de sambata din Jaffo. DESPRE.
Si m-am gandit.
Cred ca am refuzat atat de tare si constant sa vorbesc despre toate astea incat… mintea mea mi-a dat o pauza.Sau cum spune ficior`miu… m-a pus in asteptare. Nu numai ca a restabilit prioritatile prezente ci .. pur si simplu a „pilit” colturile.
Si m-am trezit deunazi… ca pot vorbi. Nu in totalitate, nu fara restrictii, dar o pot face.
Si o faceam cu Cristi.Vorbeam. Despre clinica, despre oamenii care au trecut prin viata noastra, de ce ar mai face un sau o asistent/asistenta.Un sau o medic.
Dupa ce am plecat… s-au intamplat multe. Multe pe care probabil le voi spune. Sau nu. Inca nu stiu care e limita.Pauzei.
Constant a trebuit sa fie ceva. Si nu neaparat pentru ca iti doresti. Ci pentru ca .. atunci cand joci… tre sa joci frate. Asa o fi the big game. Cine stie.
Eu nu.Inca. sau poate n-o sa stiu niciodata.
Cert e ca …pauza s-a terminat cand am aflat ca au murit oameni. Dragi si necunoscuti noua.
Oameni ai caror sori… au incetat sa mai vrea sa lumineze. In explozii de viata.
Oameni care au luptat umar la umar cu aceeasi sau asemanatoare boala ca a lui Cristi. Si ca in razboi. Mult sange. Multa durere. Multa suferinta.
Si-a luptat si un omuletz. Care nici nu stiu si nici nu voi afla vreodata ce cauta in razboiul asta.
Si-au pierdut. Lupta. Oamenii si omuletzul.
Si iar ti se dau peste cap principiile si incerci sa-ti reasezi prioritatile functie de intamplarile negre. Si ti se par unele lucrurimai importante decat altele. Carora nu le-ai acordat destul timp.
… Si iar nu stii exact daca sa respiri. Sau daca respiratul inseamna viata sau moarte. Ca si cum a face inseamna ca totul curge. Si a nu face inseamna ca totul sta. Vise. Plasmuiri. „Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentări, idei) care se manifestă involuntar în timpul somnului”. Gresit. In marea parte a nesomnului.
Si oamenii astia s-au dus. Si omuletzul.
Umar la umar intr-un front comun.. desi in diferite razboaie.
Si va inchipuiti cat ii e de greu celui la umarul caruia cade un altul? Nu greu ca merge. Nu greu ca continua. Nu greu ca sunt mai putini.
Ci greu. Ca TREBUIE.
Si ca in razboi. Nu greu ca tre sa continui. Greu ca nu poti si nu ai timp sa te uiti altundeva DECAT in fata. La scopul pentru care porti acest razboi.
VIATA TA.
Celor caror le-ati fost alaturi… sau sunteti..
CU STIMA.
EU.
Si celor care lupta..
CU TOATA STIMA.
Acelasi EU.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

We are here

Suntem aici. Impreuna. Nu v-am uitat. Numai ca a fost grea readaptarea. O sa revin pe blog. Nu mi-e usor am constatat dar…o sa ma intorc la mine.
Si o sa FIM.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

NU mai am leucemie

NU MAI AM LEUCEMIE.
Asa mi-a zis Cristi. Si nu am stiut daca sa ma bucur. Sau nu. Si sincer…nici nu am stiut cum. As fi vrut. Dar teama si nesiguranta si… toate cele adunate… mi-au asanat trairea.
Cine a zis ? Intreb. Ti-a venit raspunsul la biopsie? Ai vb cu profesorul? Ai vorbit cu Lili ?( dr de pe sectie) Ce a zis? Mai ai pastile? Mai iei Valcyte? Mai ai bani?
L-am terorizat cu intrebari in loc sa ma bucur de bucuria si speranta lui. L-am simtit dezamagit ca nu am reactionat asa cum si-ar fi dorit el… dar… a mai fost o data cand a fost la fel. I-au spus la fel. Si reintors in Romania… a facut recadere.
Ar fi trebuit sa ma bucur . Si-atat. Ar fi trebuit sa cred in ACUM. Sa nu ma mai gandesc la IERI la MAINE.
Ar fi trebuit.
Si mi-e sila ca nu stiu sa fac asta. Si cei care vor sa zica sau doar le-a trecut prin cap ca… ar trebui sa invat… SA TACA. Sa opreasca gandul inainte de-a deveni cuvant.
Eu am STIUT, SIMTIT, TRAIT. Si zic EU.. pentru ca nu-l incarc pe Cristi cu frustrarile si temerile mele. Nici trecute nici viitoare. Si pe nimeni altcineva.

Si zic. La n…ba cu toate. Nu mai are blasti. Celulele donatorului lucreaza suta la suta. Maduva lui lucreaza cam in proportie de 30%. Cu indulgenta.
E timpul sa las lucrurile sa FIE. Desi ma doare fiecare por al corpului cand spun asta. Si constientizez ca o sa ma zbat in continuare intre incertitudine si realitate. Si ce. ACUM nu mai are blasti. Si ACUM trebuie sa ma bucur. Hm ..la comanda. Nici eu nu cred ce spun.
Da ma gandesc la altele. Ca nu a facut grefa contra gazda. Ca de 3 saptamani nu i s-a mai reactivat CMV-ul. Da la el asta ar fi perioada de reactivare 21-28 zile. Ca .. a reactionat bine la Valcyte- un inlocuitor al foscarnetului. Si Valcyte e pastila.. deci nu l-ar mai tine legat de spital. Ca … s-ar putea sa vina acasa. Si e notiune de o luna, doua. Ca n-o sa mai fie probabil nevoie de o alta doza de celule . Sper. Ca… ca…
Si identific cel mai apropat spital care l-ar putea ajuta pe Cristi. Si e la Bucuresti. Si imi fac tot felul de back up-uri .
La mine o informatie.. naste alte cateva probleme carora le caut solutii. Pe moment sau viitoare. Nu-mi permit sa raman descoperita in ceea ce-l priveste pe Cristi. Si cand am zis asta.M-a durut. Ca nu e Mihnea nr 1 pe lista mea de prioritati. Dar ma amagesc cu gandul ca fac astea ptr el intai de toate. Pentru noi ca familie. Toti trei. Si ma amuz ca eu.. nu mai sunt de mult nr 1 pe lista mea de prioritati.

Aaa… Si are trombocite 21. Si cateodata 24. De mii. Eu nu am vazut niciodata in 6 luni cat am stat cu el mai mult decat 18 000. Si asta cu transfuzii. Si are si hemoglobina 9 si ceva. Asta inseamna cei 30%.
Si e primavara.
Si am venit. ACASA.
Si sa ma iertati daca mai sunt furioasa pe nimicuri. Si irascibila. Si. Sa ma iertati ca sunt obosita si nu am mai zis mai nimica de atat timp. Eu sunt aici. Si va multumesc VOUA. Ca sunteti dincolo de ecranu` asta.
Si sa fiti convinsi ca nu renuntam. Niciodata.
SI. Sa invatati din greselile noastre. Nimic material in lumea asta nu are valoare. Traiti-va viata cu simplitate si fara mandrie. Intindeti mana atunci cand o puteti face. Si puteti intotdeauna. Fiti convinsi de asta. Totul se poate rezolva. Toate au solutie. In afara de boala. Zilele trecute nu mai vin. Never.

Ne trebuie atat de putin… Nici macar nu constientizam asta.
Adunam si adunam si… pentru ce? Ce alte nevoi ne trebuie implinite decat cele primare? Avem zece guri? Nu. Trebuie sa am casa mai frumoasa decat a… Nu. Prietenii nu vin in casa ta sa o comenteze. daca fac asta atunci, nu-ti sunt prieteni.
A zis nu stiu cine nu stiu ce … Ei si? Nu ti-e de ajuns ca te chinui sa traiesti ziua ca sa te mai complici si cu ce a zis nu stiu cine?
Zambeste-i copilului tau ori de cate ori esti suparat. Zambeste-i celui de langa tine. Ei nu au nici o vina ca pe tine te doare.
Tipa in tine. Si aminteste-ti ca toate trec. Si poti gasi solutii la toate. Pe rand.

Si crede-ma pe cuvant. Si-acum imi vine sa plang . Si doar ma gandesc. Cat mi-a fost de dor. Si cat doare.
Si cat mi-e de greu fara Cristi. Si cat ma doare.
Asa ca. Dragilor. Traiti-va viata. Cu simplitate. Si fara mandrie.
Zi zambiti-le. Fara motiv. Nu-ti trebuie. Si stiti ce? Nici nu doare.

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii