Transplantul

Evenimentele s-au precipitat cu asa o repeziciune ca abia acum reusesc sa scriu cateva cuvinte desi mi-am propus inainte de a veni aici sa scriu in fiecare zi.
Transplantul a fost programat pe 5 octombrie, dar din cauza ca de la donator s-au recoltat prea putine celule, clinica a solicitat o alta recoltare. Si s-a reprogramat transplantul pe 6 octombrie.
Ce inseamna profesionalism. Pe 5 nemtii au recoltat din nou si pe 5 noaptea au trimis celulele in Israel, astfel incat pe 6 octombrie in jurul orei 11.30 a inceput efectuarea transplantului de celule stem.
S-a efectuat in 2 etape. Prima punga, in primele 5-10 minute i-au creat frisoane puternice pe care le-au controlat abia peste alte 10 minute. Apoi dupa ce s-a terminat prima punga cu celule au facut o pauza ptr ca febra s-a facut prezenta si era destul de ridicata. Adevarul e ca ne-au informat despre lucrurile astea si atunci cand se intampla nu esti la fel de ingrijorat cum ai fi daca nu ai sti.
Au continuat apoi si totul a fost k.
Transplantul in sine nu e asa o chestie nemaivazuta. E ca o transfuzie de sange. O transfuzie in care se amesteca emotii, sperante si credinta ca acolo e viata. O viata sanatoasa. Fara leucemie. Fara cancer.O punga plina cu celule care duc impregnate in ele VIATA noua a lui Cristi.
L-am intrebat ce simte, daca are emotii. Era tot un zambet si mi s-a inseninat sufletul pentru o clipa. Pe care mi-as fi dorit-o eterna.
„O SA MA FAC BINE”, e ce-mi repeta mereu. Si Doamne ce bine suna.
Dupa atat zbucium si lupta.